Unirea cu “natiunea civica moldoveneasca”

Înainte de a deveni un rezultat, Unirea este un proces. Din acest motiv, cei care au ochi să vadă, urechi să audă și înțelepciune să înțeleagă, știu că procesul trenează. Am urmărit cu atenție discursurile reprezentanților fracțiunilor noastre parlamentare. Aceste luări de cuvânt se doresc a fi, de fiecare dată, apoteotice și sintetice, rezumând viziunile fiecărui partid. Și sunt valabile, după cum ne demonstrează experiența, în pofida fluctuațiilor ”ideologice” ale unor ideologii inexistente.

Așadar, desprindem următoarele mesaje caracteristice ale celor 5 partide parlamentare. Partidul Socialist inițiază un grup parlamentar pentru ”integrare eurasiatică”. Partidul Liberal Democrat își asumă meritele parcursului european al republicii. Partidul Democrat vorbește despre consolidarea unei ”națiuni civice moldovenești”. Partidul Comunist se erijează în salvatorii aceleiași națiuni la care se referă democrații, amintind că au votat deja pentru conducerea parlamentului. Partidul Liberal militează în continuare, precum a făcut în ultimii 2-3 ani, pentru eradicarea corupției.

Vedem că nici un partid parlamentar, adică trimis în forul suprem al statului de către moldoveni, nu pomenește nimic despre Unire. Nu pomenește nimic nici măcar despre rolul pe care l-a avut România în dezvoltarea R.Moldova de la Independență încoace. Mă refer, bineînțeles, la burse, transfer de know-how, sprijin logistic, diplomatic, financiar și multe altele, pe care le-a făcut dezinteresat, din solidaritate și spirit patriotic. Pentru că pentru România, patria este acolo unde se vorbește românește (fără aluzii teritoriale sau revanșarde). Patria trebuie să presupună solidaritatea cu oamenii, cu românii care-și asumă identitatea lor, dincolo de teritorii, redesenări de granițe sau alte asemenea lucruri efemere.

Unirea trebuie să se producă în fiecare dintre noi, (re)cunoscându-ne, depășind stereotipurile și prejudecățile, dar și fricile comune. Frica de necunoscut este un sentiment puternic. Mai puternic decât acest sentiment pot fi doar faptele. Exemple de asemenea fapte sunt colaborările dintre ONG-uri, companii, interconexiunile energetice, turistice, economice, instituționale și nu numai.

Acestea sunt fapte, nu iluzii, nu blufuri și nu cinisme. Cinism denotă, însă, vinderea iluziilor, blufând cu așteptările unor fragmente bine-intenționate ale societăților de pe ambele maluri ale Prutului. De aceea, consider că orice inițiativă bilaterală trebuie să evite populismele și blufurile. Adică, o eventuală propunere de reUnire venită din partea oficialilor români s-ar ciocni, în următorii ani, de un refuz dur din partea omologilor lor din RM. Este o realitate tristă, dar tot realitate rămâne. Dovadă stă argumentația mea de mai sus privind agenda reală a partidelor parlamentare de azi, fie ele de la putere ori din opoziție. Care ar fi rezultatele imediate ale unui asemenea refuz oficializat, știm cu toții. Am mai avut asemenea forțări de-a lungul scurtei Independențe a republicii, Roșca fiind cel mai flagrant exemplu. Prin urmare, lucrurile trebuie să fie reanalizate, reambalate și relansate pe această piață hipersensibilă și exaltată.

Tudor Cojocariu

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *