Moldova, păzea! Vine Gândacul de Colorado

Preşedintele Nicolae Timofti, împreună cu alţi preşedinţi de state care se respectă, a declarat că nu va participa la parada militară de la Moscova, prilejuită de aniversarea a 70-a a încheierii Celui de-al Doilea Război Mondial.

În schimb Guvernul a emis o hotărâre privind serbarea a 70 de ani de la stârpirea fascismului şi va bate şi o medalie intitulată „70 de ani de la victoria asupra fascismului în cel de al Doilea Război Mondial”.
Iar aşa-zisa panglică „a lui Gheorghi” (Георгиевская, pe care unii au tradus-o „a Sfântului Gheorghe”, ca să-i umple pe călăii care au purtat-o de sfinţenie) a împânzit din nou republica noastră.

În aproape toate fostele republici sovietice ea, ca simbol al ocupaţiei ruseşti, a fost interzisă prin lege.
Şi doar la noi şi în Federaţia Rusă aceasta e afişată, purtată, promovată obraznic.

Ruşii sărbătoresc în această zi victoria lor asupra noastră, ocupaţia Basarabiei, care continuă de la 24 august 1944 încoace.

În loc să serbeze la 9 mai Ziua Europei, moldovenii serbează „victoria URSS asupra fascismului”.

În noţiunea de „fascism” ruşii au pus, ca într-o oală, tot ce nu le convine: Hitler, nemţii, românii, Europa, unioniştii, armata ucraineană, partidul liberal etc.

De ce şi de cine ne-a eliberat armata rusă în 1944?
De libertate, în primul rând.
Ea ne-a făcut ostatici.

Ne-a deportat părinţii şi bunicii, i-a mobilizat cu forţa, drept carne de tun, trimiţându-i să moară într-un război care nu era al lor, pentru o patrie care nu le aparţinea, pentru un Stalin pe care-l urau, tot ea le-a confiscat averile, limba, istoria, numele…

Şi acum trebuie să o glorificăm şi să-i spunem „Spasibo!”.
9 mai nu e sărbătoarea noastră.
Ea e a celora care ne-au ocupat.
Noi ce facem? Ne bucurăm cu ei, pentru toate nenorocirile noastre?
Numai un popor fără istorie poate accepta cu atâta uşurinţă istoria altora.
Noi să n-o avem?

Cele 100 de posturi TV ruseşti şi cele 100 de posturi de radio de limba rusă vorbesc zi de zi de faptul că Armata Roşie a lui Stalin ne-a eliberat de ocupaţia româno-germană, lucru pentru care ar trebui să le fim «în veci recunoscători».

În primul rând, nişte români nu-i puteau ocupa pe alţi români.
Armata Română a intrat în Basarabia ca armată eliberatoare.

Unchiul meu, preotul Nicodim Onu din Satu-Nou, pentru că în iulie 1941 i-a întâmpinat cu pâine şi sare, cu flori şi i-a salutat cu tot satul pe ostaşii români, a fost condamnat ulterior la ani grei de Siberie.
Cei care ne-au ocupat au fost tocmai ei, cei care zic că ne-au „eliberat”, şi de care nu putem scăpa nici după 70 de ani de la sfârşitul războiului, care pentru noi încă nu s-a încheiat.

Armata Roşie nu putea la 24 august 1944 să elibereze Chişinăul de „trupele germano-fasciste”, pentru că la 23 august Armata Română trecuse de partea aliaţilor, iar la 24 august 1944 era aliata ruşilor. Deci, glorioasa Armată Roşie nu putea „elibera” Chişinăul de o armată aliată, care îi devenise de o zi parte componentă.

La 24 august 1944 armatele sovietice au intrat în Chişinău fără lupte. Nu s-a tras niciun foc de armă. Armata germană s-a retras spre Prut cu o zi mai devreme, iar cea română, care mai era în Basarabia, îşi aştepta aliaţii ca să lupte împreună contra „duşmanului comun”, cum îi numise pe nemţi cu-o zi mai devreme regele Mihai.

La 24 august 1944 drapelul roşu a fost înfipt deasupra primăriei fără „sacrificii”. Cei care pretind că au „eliberat” Chişinăul au intrat în el cu „fapte de luptă” inventate ulterior. Niciun ostaş sovietic n-a căzut la „eliberare”, de fapt în operaţiunea de ocupare a Chişinăului.

Nici de nemţi nu puteau să ne „elibereze”, pentru că spaţiul dintre Prut şi Nistru n-a fost ocupat de nemţi.

Iar România n-a fost niciodată fascistă. Ion Antonescu îi pusese pe legionari, simpatizanţii fasciştilor, la închisoare, iar în ianuarie 1941 înecase în sânge rebeliunea legionară.

Fascistă era Italia lui Benito Mussolini, iar Germania lui Hitler era socialistă. Naţional-socialismul lui Hitler era un fel de socialism de-al lui Dodon: Hitler vedea socialismul ca o expansiune a naţiunii germane peste alte popoare, aşa cum Dodon îl vedea ca pe o expansiune a naţiunii ruse peste noi.
Benito Mussolini a condamnat doar nouă concetăţeni la moarte, pe toată durata guvernării lui fasciste. Pe timpul bolşevicului Stalin au fost însă împuşcaţi şi întemniţaţi peste 66 de milioane de cetăţeni sovietici. Şi atunci care e mai uman; fascismul sau comunismul?

Ce serbează cei care şi-au prins panglicile şovine la rever? Crimele lui Stalin? Ocupaţia rusă? Socialismul lui Hitler combinat cu cel al lui Dodon? Schizofrenia lui Putin? Istoria noastră schimonosită? O victorie care nu-i a noastră?

Stimaţi guvernanţi!

Aşteptăm un decret prin care panglica „lui Gheorghi” (Jukov? Viţin?) să fie interzisă şi pe teritoriul republicii noastre.

Dacă ne-a mai rămas măcar un pic de demnitate.

Nicolae DABIJA

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *