Declarație șocantă a lui Nicolae Dabija: Vreau în uniunea eurasiatică lui Putin!!!

Noi, generaţia de la 1991, n-am dorit independenţă de dragul independenţei, ci am vrut-o ca pe un prim pas de revenire acolo de unde am fost rupţi, la familia noastră românească şi la familia noastră europeană.

O Basarabie independentă de România, de la care Hitler şi cu Stalin au rupt-o la 28 iunie 1940, e la fel de independentă ca lacrima de ochiul care a plâns-o, susține scriitorul Nicolae Dabija.

Cum poţi fi „independent” de durerea lui Mihai Eminescu din poemul De la Nistru pân’ la Tisa…, de zbuciumul basarabeanului Alecu Russo din Cântarea României, de suferinţa din Siberii, care a trezit în el dorul de Ţară, a lui Constantin Stere?! De Limba Română? De Doină şi Horă? De moşi şi strămoşi? De nepoţi şi strănepoţi?!

Ministrul de Externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, ne ceartă cu aer de vulpe bătrână că nu ştim să-i fim suficient de recunoscători Imperiului de la Răsărit: „Noi, spre deosebire de România, recunoaştem identitatea voastră moldovenească”.

Păi cum să n-o recunoaşteţi, dacă voi aţi creat-o? Ca şi aşa-zisa „limbă moldovenească”, alta decât limba română. Ca şi aşa-zisa „naţiune moldovenească”, alta decât naţiunea română, ca şi RSS Moldovenească, pe care aţi „croit-o” pe o bucată de pământ românesc…

La 27 august 1991, când din URSS ieşiseră toate fostele republici sovietice, inclusiv Federaţia Rusă şi Ucraina, în ea rămânând doar RSS Moldovenească, ne-am declarat şi noi „independenţa”. Faţă de cine? Nu faţă de URSS, care nu exista. Ci faţă de România. Ca să nu mai putem reveni Acasă.

Poporul român este unul dintre cele mai mari din Europa. Dar şi cel mai fărâmiţat.

Părţi din el cu tot cu teritoriul istoric de formare a acestuia se regăsesc aproape în toate ţările care îl înconjoară.

Ne stă bine aşa? Unii cred că da. Eu cred că nu.

Avem toate şansele să devenim o ţară prosperă dacă reuşim să adunăm teritoriile pierdute (furate de vecini) într-o singură ţară.

Iar Republica Moldova (Basarabia) n-a fost, în istorie, niciodată ţară. Ea a fost doar parte de ţară. Ruptă de la întreg şi proclamându-se stat, ar fi firesc ca ea să nu mai condamne trecutul blestemat, care a detaşat-o de la întreg, creându-i un alt destin, ci să-l venereze, să laude tot ce a binecuvântat-o ca ţară: rapt, crime contra propriei populaţii, deportări, lipsirea de nume, de limbă, de istorie… Din punctul de vedere al logicii, părinţii Republicii Moldova sunt Hitler şi Stalin, nu deputaţii de la ’91. Care n-au făcut decât să reconfirme ceea ce făcuseră cei doi fii ai lui Satan în 1940. …

Continuarea articolului  și motivul pentru care Nicolae Dabija vrea în uniunea eurasiatică le găsiți aici.

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *